În anul 1973, prin Decretul nr. 704, se înființează Institutul Central de Cercetări Economice (ICCE), în subordinea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale (CSDES), având ca obiect de activitate coordonarea cercetării științifice în domeniul științelor economice.

ICCE s-a constituit prin reorganizarea generală și încorporarea, în vederea coordonării, a întregii rețele de cercetări economico-sociale din România, rețea compusă din institutele și centrele de cercetări economice; activitatea de cercetare științifică a învățământului superior economic (catedrele, departamentele și laboratoarele de la Academia de Studii Economice și facultățile economice din cadrul universităților); cercetarea științifică a catedrelor de economie politică din toate institutele de învățământ superior; cercetarea științifică a catedrelor și colectivelor cu profil economic din învățământul tehnic; laboratorul de cercetări prospective al Universității din București, activitatea de cercetare a catedrelor și laboratoarelor de la Academia „Ștefan Gheorghiu”.

În anul 1976, „în vederea asigurării unei concepții și coordonări unitare a activității de cercetare științifică în domeniul economic, pentru integrarea organică a cercetării cu învățământul și practica economică și folosirea eficientă a potențialului de cercetare în acest domeniu”, ICCE este reorganizat. Obiectul său de activitate se extinde, cuprinzând, pe lângă coordonarea cercetării științifice în domeniul științelor economice, efectuarea de studii și analize privind dezvoltarea economică a țării și implicarea cercetării economice în perfecționarea activității unităților economice. Întreaga activitate de cercetare științifică a personalului de cercetare cu profil economic, precum și a cadrelor didactice din învățământul superior care predau științele (disciplinele) economice se organizează și se desfășoară în cadrul ICCE. Rezultatele cercetărilor erau diseminate prin dezbateri științifice pe teme ale practicii și teoriei economice, dar și prin parteneriate și acorduri cu instituții similare din alte țări. Un rol important revenea Institutului prin Centrul de Informare și Documentare, în ceea ce privește aprovizionarea bibliotecii cu cărți și reviste și coordonarea activității publicistice a unităților de cercetare științifică din domeniul economic.

Prin Decretul de reorganizare al ICCE se înființează noi entități de cercetare și se reorganizează cele existente. Totodată, în cadrul facultăților de științe economice ale universităților din Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Craiova au fost înființate centre teritoriale de cercetare în care își desfășurau activitatea științifică cadrele didactice cu profil economic din învățământul superior și liceal din localitățile respective și apropiate, cu atragerea și a unor specialiști din producție.

Ca urmare a acestor restructurări și a înființării de noi institute, rețeaua ICCE este formată din șapte institute de cercetare cu personalitate juridică: Institutul de Economie Socialistă (IES); Institutul de Economie Industrială (IEI); Institutul de Economie Agrară (IEA); Institutul de Economie Mondială (IEM); Institutul de Economia Comerțului Interior și Turismului (IECIT); Institutul de Planificare și Prognoză (IPP); Institutul de Finanțe, Circulație Monetară și Prețuri (IFCMP), la care se adaugă cele patru centre teritoriale de cercetare și Centrul de Informare, Documentare și Sinteză (CIDS), cu rolul de a gestiona biblioteca, de a prelucra și difuza materialul documentar necesar cercetării științifice, de a elabora lucrări de informare (buletine, documentare, bibliografii, fotocopii etc.) și de a coordona întregul sistem de informare-documentare din țară în domeniul științelor economice. Această structură avea să se mențină până în primele zile ale anului 1990. Institutele aveau o dublă coordonare: pe de o parte, de către ICCE, iar pe de altă parte, fie de instituții, ministere de ramură sau universități.

Această structură avea să se mențină până în primele zile ale anului 1990, când prin Decretul Consiliului Frontului Salvării Naționale nr. 10 din 2 ianuarie 1990 se înființează Institutul Național de Cercetări Economice (INCE), prin reorganizarea vechiului institut menționat și a celor șase institute componente aflate în funcțiune și prin înființarea noului Institut de Cercetare a Calității Vieții (ICCV).

În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 107 bis /1990 privind structura organizatorică a Institutului Național de Cercetări Economice, cu modificările și completările ulterioare, INCE este ordonator secundar de credite, având în structura sa:

a) 5 institute de cercetare științifică cu personalitate juridică (ordonatori terțiari de credite): Institutul de Economie Naţională; Institutul de Prognoză Economică; Institutul de Economie Agrară; Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii și Institutul de Economie Mondială;

b) 5 centre de cercetare științifică cu personalitate juridică (ordonatori terțiari de credite): Centrul de Economia Industriei şi Serviciilor; Centrul de Cercetări Financiare şi Monetare „Victor Slăvescu”; Centrul de Studii şi Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”; Centrul de Economie Montană și Centrul de Informare şi Documentare Economică.

Cu excepția Centrului de Economie Montană care are sediul în Vatra Dornei (județul Suceava), celelalte institute și centre au sediul în Casa Academiei Române, București.

În structura aparatului propriu INCE se găsesc 5 centre fără personalitate juridică, cu regim de departamente, respectiv Centrul de Cercetări Complexe; Centrul Român de Economie Comparată şi Consens; Centrul de Modelare Macroeconomică; Centrul de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici”; Centrul pentru Promovarea Energiilor Regenerabile şi Eficienţă Energetică, înființate prin Hotărâri ale Prezidiului Academiei Române, precum și Compartimentul de Consultanţă și Parteneriate pentru Strategii şi Politici.

Pentru a servi în mod direct cerințelor politicii transformaționale, INCE se organizează și funcționează provizoriu în subordinea guvernului. În vederea elaborării unei strategii de trecere la economia de piață, din însărcinarea guvernului, INCE, conform statutului său de subordonare guvernamentală, a antrenat în primele luni ale anului 1990 sute de cercetători, alături de specialiști din ministere și alte instituții centrale, la numeroasele dezbateri și la elaborarea de studii privind ritmul și tipul reformelor, modalitățile de liberalizare a economiei (inclusiv prețuri, comerț exterior, curs de schimb ș.a.) și de formare a mecanismelor specifice economiei de piață, cadrul juridic, instituțional și economico-financiar, problematica proprietății, privatizarea și încurajarea inițiativei private, raportul plan-piață și rolul statului în economie, restructurarea și retehnologizarea industriei, asistența economică externă, creșterea economică, costurile sociale ale tranziției și cadrul politicii sociale. Aceste eforturi deosebite, care s-au derulat în lunile ianuarie-aprilie 1990, completate și de vizite de studiu/documentare ale multor cercetători în țări cu economie de piață, s-au concretizat în statuarea unei serii de principii și obiective ale tranziției, însoțite de scenarii macroeconomice și propuneri de eșalonare a principalelor măsuri de întreprins în perioada 1990−1992, publicate în Schița privind Strategia înfăptuirii economiei de piață în România.

Prin HG nr. 505 din 10 mai 1990, INCE a ieșit din subordonarea Guvernului și a revenit în subordonarea științifică a Academiei Române, având ca obiect principal de activitate desfăşurarea de cercetări fundamentale şi avansate în domeniul economic, social şi demografic, înscrise în programele avizate anual de Secţia de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie şi aprobate de către Adunarea Generală a Academiei Române.

Obiectul său de activitate științifică și programele de cercetare s-au axat pe sprijinirea tranziției României de la economia de comandă la o economie de piață funcțională, întărirea politicilor publice și sociale, ridicarea calității vieții, asigurarea echilibrelor macroeconomice, dezvoltarea durabilă, creșterea competitivității economiei României, integrarea economiei naționale în Comunitatea Economică Europeană și în economia mondială, toate acestea în spiritul valorilor și principiilor democrației occidentale.

Implicarea cercetării academice în deceniul 1990−2000 nu s-a limitat să participe doar la eforturile de fundamentare a tranziției României la economia de piață. Cercetătorii INCE au contribuit și la formularea noilor politici fiscal-bugetare, comerciale și monetare ale României, la conturarea legislației dezvoltării mediului de afaceri, la furnizarea de argumente pentru negocierea proceselor de integrare euro-atlantică. Din acest punct de vedere sunt de remarcat Strategia națională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană (Snagov, 1995), care a fundamentat economic, social și politic cererea de aderare a României la UE, prezentată de președintele statului la Cannes (1995), precum și Strategia națională de dezvoltare a României pe termen mediu (2000), prezentată de prim-ministru ca document de angajament pentru începerea negocierii dosarelor de aderare la UE. Racordată la evoluțiile economiei și societății românești, în primul deceniu al celui de-al XXI-lea secol, activitatea de cercetare științifică a INCE a fost caracterizată în principal de susținerea eforturilor României de pregătire a aderării la Uniunea Europeană.

În cadrul tematicii privind adâncirea integrării europene s-au impus și cercetările efectuate în INCE pe problemele convergenței economice în vederea aderării la zona euro. În această etapă a maturizării cercetării economice pe planul dezvoltării economiei de piață și al apropierii de structurile euro-atlantice, se înscriu unele lucrări-rezultat ale programelor de cercetare naționale asumate prin competiție de institut.

Implicat într-o serie de programe de importanţă deosebită pentru evoluţia societăţii româneşti, sub coordonarea Academiei Române, INCE a fost liantul şi garantul promovării noului parcurs al României în tranziţie. Proiectele „Evaluarea stării economiei naţionale” (ESEN I, ESEN II și ESEN III), care au pregătit strategia de dezvoltare a României, adaptarea legislaţiei româneşti la cea a Uniunii Europene, fundamentarea strategiilor de dezvoltare şi ridicare a nivelului de competitivitate a economiei României din perspectiva integrării în Uniunea Europeană; „Evalurea stării sociale a României (ESSOR)”; „Programul privind Societatea informaţională”; „Dezvoltarea comunităţilor rurale în condiţiile integrării României în Uniunea Europeană”; „Trecerea României la sistemul monetar euro”; „Proiectul Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani: 2018-2038”.

Acestora li se adaugă programele şi proiectele de cercetare realizate de institutele și centrele INCE, care acoperă aspecte din toate domeniile vieţii economice și sociale, multe dintre ele realizate în cooperare cu instituţii similare din străinătate.